M-am mutat la : moreofadreamer . Blogul acesta nu il voi sterge, dar in orice caz, pe cel nou voi fi de acum incolo activa 
Ne vedem acolo!
M-am mutat la : moreofadreamer . Blogul acesta nu il voi sterge, dar in orice caz, pe cel nou voi fi de acum incolo activa Ne vedem acolo!
Aparent, unii dintre noi stiu ce inseamna sa creezi fara sa tii cont de norme.Chapeau bas!
Orelha Negra – M.I.R.I.A.M. X Vhils aka Alexandre Farto from Vhils on Vimeo.
-Hai, nu o da la intors.M-ai facut sa zambesc.De ce nu poti pur si simplu sa lasi lucrurile asa?
-Fie…cum vrei tu.
-Intotdeauna e cum vreau eu.(il priveste curioasa…)Iar ochii tai sunt atat de inchisi la culoare.Poate o fi de la lumina, dar au o sclipire ciudata.
-Ciudata?
-Da.E ca si cum…ai avea un mare mister dizolvat in ei.
-Cu totii avem un mare mister.Unii il ascundem in ochi, altii pe buze, iar altii in suflet.Al tau unde se afla?
-In minte.
-De ce tocmai acolo?
-Ochii sunt goi, buzele prea opulente ca sa poata ascunde un secret, iar suflet…nu am.
-Toata lumea are un suflet.Chiar si cei care si-l vand diavolului.
-Da, poate ca am un suflet, dar drumul spre el e infundat.Ultimul shot?
-Ultimul.
(Golesc si ultimele doua pahare, dupa care le asaza pe masa.)
-Si uite, datorita tie nu am baut peste masura si nu am incalcat prea multe reguli in seara asta.Sper ca esti mandru de tine.Ai salvat o pustoaica de la pierzanie.
-O fata ca tine nu ar ajunge la pierzanie.S-ar intoarce din drum cand ar ajunge la jumatate.
-Crezi tu asta?
-Da, sunt convins, de fapt.
-Si ce te face sa crezi ca in juma’de ora de cand vorbim ai fi capabil sa imi stabilesti un profil psihologic?
-Nici nu cred asta.Spun doar ca nu esti ceea ce vrei sa pari.E doar o masca pe care o porti in seara asta, cu un necunoscut pe care nu planuiesti sa il mai revezi vreodata.Pentru ca poti fi cine vrei tu, aici nimeni nu te cunoaste.
-Hmmm, da.Nu planuiesc sa mai calc vreodata pe aici.Asa ca nu o sa iti dau sansa sa aflii daca te inseli sau nu.
-Si daca eu mi-as dori sa te revad?
-N-ai decat sa te lasi condus de mana hazardului…care, fie vorba intre noi, nu prea are simt de orientare in spatiu.
(O priveste cu o umbra de tristete in ochi.)
-E aproape ora inchiderii.Ar trebui sa pleci.
-Asa, pur si simplu?
-Nu intentionai sa pleci in felul asta,sau ce?
-Ma gandeam la o iesire mai teatrala, sa imi duc rolul pana la capat.
-Prea multe filme americane?Ok, eu o sa duc paharele astea goale la bar, iar cat timp sunt intors cu spatele, tu dispari si nu lasi in urma decat un iz de parfum.Iar eu, ca un prost notoriu,imi voi petrece tot restul vietii intrebandu-ma cum ar fi fost sa te opresc si sa te sarut, sa te intreb cum te cheama si cine esti de fapt.Daca asta iti doresti, o putem face.Tu esti actrita principala in seara asta, nu?
-Eva.
-Eva te cheama?
-Da.
-Inca o minciuna pentru seara asta?
-Nu.
-Bine, Eva. Acum ce urmeaza?
-O sa plec.Iar daca vrei sa fortezi hazardul si sa ma reintalnesti…numele meu ar trebui sa iti usureze treaba putin.O seara buna!
(Se ridica de la masa si iese din local fara sa priveasca in urma, iar el murmura, ca pentru sine…)
-Te voi regasi.
Pentru ca nu prea am rabdare, incep de pe acum sa postez prima incercare de piesa.Voi posta pe parti, ca sa nu fie prea mult din prima(si de asemenea ca sa creez o oarecare tensiune/curiozitate):D Nu m-am hotarat inca ce titlu sa ii pun, eventual o sa-l adaug cand ma decid.
(Actiunea se petrece intr-un bar.O tanara cu parul ravasit fumeaza absenta la o masa…)
-Va pot oferi ceva de baut?
-(zambeste ironic)Dar ce esti tu, vreun frustrat care agata tipe prin bodegi?
-Da, daca asta este definitia neologica a unui chelner.
-Ah, ma scuzi de imprudenta.Sunt cam acida in seara asta.Dar totusi, de cand exista chelneri in baruri?Care-i treaba cu politica”mergi la bar, comanzi, platesti, dai pe gat si asta a fost”?
-Sta inca in picioare, dar mai facem si exceptii din cand in cand.
-Pentru oamenii care se asaza la masa fara sa comande ceva?Simtiti nevoia sa le bagati voi pe gat mizerii de-ale voastre.Foame de bani ce-i si pe aici…In fine, adu-mi un shot de tequila…ba nu, trei, ca sa nu faci cinspe drumuri.
-Trei sa fie!
(Se indeparteaza, dar tanara il opreste…)
-Auzi?
-Da…?
-Adu’patru!
(Chelnerul zambeste stanjenit.Revine dupa putin timp cu comanda)
-Hai, mersi!Ai ceva viteza, baietas!
-Mda, obisnuinta.
-Stai jos, ca parca-mi stai in cap!
(Pare usor confuz)
-Haide, lasa fata asta plouata.Bei cu mine in seara asta.Stii, n-am chef de nimeni, de-asta am si venit singura, dar totodata am chef sa turui intruna, iar tu pari genu’ala de tip care mai mult asculta decat vorbeste.
-Apreciez propunerea, dar sunt in timpul programului si nu am voie…
-E, hai!Clientul nostru, stapanul nostru!Ce-o sa iti faca daca stai juma’de ora la masa cu o tipa depresiva?Si-asa nu-i nimeni pe aici, in afara de mosuletul ala din colt care cred ca o sa adoarma in viitorul apropiat.
-Exista anumite reguli pe care tre’sa le respect…
-Dar sa le ia dracu’de reguli!Din cauza lor am uitat cum e sa traiesti liber.Fa-mi placerea asta, e aproape miezu’noptii si nu mai e mult pana la inchidere.Ma indoiesc ca o sa ai probleme din cauza mea.Si chiar daca o sa ai, rezolvam noi cumva.
(Il trage de brat, determinandu-l sa se aseze pe scaun)
-Asa mai vii de acasa!Hai sa dam un shot…cum ziceai ca te cheama?De fapt nu, nu-mi spune, nu vreau sa stiu!
(Chelnerul o priveste usor incurcat, apoi ia in mana paharelul pe care i-l intinde si il goleste rapid… )
-Stii, nu imi place de tine absolut deloc.Esti prea incet pentru gusturile mele si prea crispat.Ca sa nu mai spun ca esti genul ala de fiinta insipida care se ghideaza dupa reguli tampite.
-Atunci, de ce vrei sa iti tin companie?
-Buna intrebare.Cred ca exista totusi si ceva care imi place la tine, doar ca nu mi-am dat seama inca ce e.
-Esti tot timpul atat de rautacioasa?
-(chicoteste)Ai fi surprins sa aflii cat de lipsita de rautate sunt in genere.Si cat de rar incalc regulile.Asta e unul dintre putinele momente in care o fac, de fapt.
-Cum incalci regulile in momentul asta?
-In primul rand, ma aflu aici…cu tine.Habar n-am cine esti, habar n-am cum te cheama, nici nu te simpatizez macar.Si totusi, iti spun toate astea.Patetic!
-Imi raspunzi sincer la o intrebare?
-Nu.De fapt, nu stiu, depinde.
-Cati ani ai?
-19.
-Asta e un raspuns sincer?
-Nu, de ce intrebi?Nu par atat de…varstnica?
-Nu.Ti-as da 17 maxim.
-La dracu’, ce ai nimerit-o.Ce ma tradeaza?Ca sa stiu pe viitor.
-A fost suficient sa ma uit la tine o data.Ai frumusetea aia idioata a tineretii, daca stii despre ce vorbesc.Frumusetea aia in stare bruta pe care femeile o pierd dupa o anumita varsta.
- Asta a fost un compliment?Ca nu prea pot sa-mi dau seama.
-Nu fac complimente, a fost pur si simplu o constatare.
-Ai constatat ca sunt frumoasa, tot un fel de compliment e.
-De fapt…
(to be continued)
…sau poate nu.M-am apucat de scris teatru.In zilele ce vor urma voi posta o prima tentativa de piesa, asadar fiti pe faza, caci astept critici!
O melodie frumoasa pentru voi:
Aceasta este una dintre melodiile cu efect de tranchilizant pentru mine.Tocmai de aceea o impartasesc cu voi astazi:)
Tocmai am terminat de revizuit piesa”Daria”, scrisa de Lucian Blaga, a carei esenta consta intr-o pledoarie pt vointa si putinta umanului de a deveni parte din marea taina a universului, prin creatie si iubire.Mi-a placut mult, desi tema este aparent banala si abordata simplist.Filosofia de viata a protagonistei isi gaseste cu usurinta corespondent in zilele noastre, caci este marcata de resemnare si pasivitate in fata unui destin ineluctabil.Va recomand sa cititi, sau macar sa audiati piesa, si sa incercati ulterior sa o interpretati.S-ar putea sa gasiti niste motive si simboluri foarte interesante.
O replica frumoasa si plina de subinteles:„Are să mă uite într-o zi? Nici nu s-ar putea altfel. Dar vreau să mă bucur de entuziasmul puternic şi copilăresc ce mi-l dăruieşte atât cât mi-l dăruieşte. E tot ce mai pot să aştept de la această ultimă izvorâre de frumuseţe în mine. Nici acest dar scurt să nu-l primesc? Pentru ce aş mai trăi? Încă un an, doi, şi va începe viaţa împrăştiată în moina zilelor”.
Si o melodie in ton:D
timp.nu mult, dar suficient cat sa devin altcineva.nu, nu m-am schimbat.nimic nu se schimba, totul se transforma.
blogul asta…mi-a fost un confident fidel timp indelungat, si nu as vrea pt nimic in lume sa il tradez.doar ca…momentan ma simt straina.presupun ca am ajuns sa imi inhib sentimentele atat de bine incat sa nu mai simt nevoia sa le impartasesc nici macar in plan virtual.
cu toate astea, vreau sa revin. vreau sa imi amintesc cine sunt. iar daca asta presupune sa consemnez fragmente din existenta intr-un document ce poate fi trimis in “recycle bin”intr-o fractiune de secunda, atunci asa va fi!
nu stiu ce tot indrug aici.stiu doar ca nu e nimic gresit in a reproduce intocmai ceea ce gandesti, oricat de lipsit de noima ar parea.
promit ca o sa aflu cine am devenit. imi voi onora nativitatea si voi recapata controlul pe care… nu stiu cand l-am lasat sa imi alunece printre degete.
asadar, incepand din acest moment, m-am intors.nu stiu cat o sa raman, caci urasc rutina si previzibilitatea.
si totusi, mi-ati lipsit.
A trecut aproape o luna de cand nu am mai scris nimic.Si nici macar nu pot sa dau vina pe lipsa de timp, sau de lipsa de evenimente interesante.Pentru ca…s-au intamplat multe si probabil o sa fac o mica sinteza cand o sa am dispozitia necesara.Dar, pana atunci, ma intorc la “Idiotul” si la cana mea de ceai.
Limita de caractere. Enjoy:)).
Ce învăţăm la şcoală?
Admit că zilnic suntem obligaţi să înghiţim lucruri absurde, care cel mai probabil nu vor avea relevanţă în viitorul niciunuia dintre noi. Dar hei, aşa e sistemul, iar deocamdată nu avem decât să ne conformăm…şi să ne plângem de milă.Sau mai există o opţiune,aceea de a vedea partea plină a paharului.Ca să vă uşurez treaba, am făcut o mică selecţie de chestii utile pe care le învăţăm în şcoală:
1.Cum să trimitem sms-uri pe bandă rulantă fară să privim tastatura telefonului-un “sport” util, de altfel, pentru că serveşte la îmbunătaţirea circulaţiei sângelui(ca să vedeţi că nu am trimis mesaje în ora de bio!).Silenţios şi inofensiv, ne ajută să rămânem activi din punct de vedere social şi să ne stimulăm capacitatea de disimulare(nu uitaţi de zâmbetul tâmp/tentativa de privire de persoana preocupată de materie, ambele menite să inducă bieţii profesori în eroare);
2.Cum sa mâncăm fără să ne mişcăm dinţii într-un mod vizibil-capacitate care ne-ar putea ajuta enorm dacă ne-am întoarce în epoca de piatră, sau dacă s-ar promulga o lege a junglei, pe principiul”mănâncă sau vei fi mâncat”.Utilă şi atunci când şterpeleşti prăjitura fratelui mai mic.
3.Cum să devenim nişte super-spioni.Haideţi, că ştiţi despre ce vorbesc.Nu doar o data aţi stat minute în şir la pândă spre a vă fofila înăuntrul/în afara liceului, cu atât mai mult când era închis prin spate sau purtaţi pantalonii preferaţi, care să vă împiedice să săriţi preaiubitul gard, şi nu aveaţi altă opţiune decât fereastra către libertate întruchipată de uşa din faţă(paralelă cu cabinetul doamnei director).
4.Psihologie- tot ce ţine de gesturi, mimică, şi chestii care te dau de gol când minţi.Am învăţat că nu trebuie să zâmbim când îi spunem profei de mate că ne-a mâncat pisica tema şi că nu trebuie să purtăm bluze cu imprimeu jamaican când dăm vina pe o gripă groaznică pentru absenţa de la ora precedentă.
5.Cum să avem atenţie distributivă-altfel spus, cum să facem 50 de lucruri în acelaşi timp fără să se prindă nimeni(vezi eleve care citesc reviste pe sub manualul de română şi elevi care joacă jocuri mai mult sau mai puţin stupide pe telefon/psp)
